»
Viața școlii » Poveste de succes

Poveste de succes

 
  Ajută-ne să-i încurajăm pe elevii noştri să reuşească în viaţă, împărtăşindu-se din istorisirile voastre!
 
  Am exagera dacă am afirma că povestea dumneavoastră de succes este şi a şcolii noastre?
 
  Ceea ce veţi citi mai jos este prologul unor poveşti de succes.



  Tripon Andreea Camelia  
 
 
 Promoţia 2013, Tehnician în activităţi economice

  În prezent sunt studentă la Facultatea de Automatică 

  şi Calculatoare de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

 


Despre mine
 
Aţi ales această şcoală sau părinţii v-au determinat să o urmaţi?
 
Am decis să aleg acest liceu încurajată fiind de părinţii mei şi de prieteni. Un motiv care a cântărit enorm în luarea deciziei a fost renumele pe care acest liceu şi l-a conturat peste ani.
 
Cum v-aţi simţit în clasa a IX-a?
 
Contrar temerilor pe care orice boboc le are la început de drum, am fost primită cu multă căldură de către colectivul excepţional de profesori şi de către colegi.
 
În ce mod v-a ajutat să vă dezvoltaţi personalitatea şi cariera alegerea făcută?
 
Profilul economic al colegiului mi-a schimbat total perspectiva în ceea ce priveşte modul în care întreprind orice formă de activitate, indiferent de domeniul de specializare ales în cadrul facultăţii. Cu alte cuvinte, m-a determinat să gândesc într-un mod cât mai propice în ideea dezvoltării unei afaceri de succes.
 
Ce reprezintă pentru dumneavoastră „Familia API”? O puteţi descrie în trei cuvinte - cheie?
 
Când mă gândesc la anii petrecuţi în marea ,,familie API”, îmi vin în minte o sumedenie de oameni şi de întâmplări a căror memorie mă va însoţi în drumul meu prin viaţă, dar, dacă ar fi să mă rezum la trei cuvinte, acestea ar fi: prietenie, performanţă şi respect.
 
Ce v-a impresionat mai mult?
 
Un lucru care m-a impresionat la acest liceu încă de la început, a fost numărul mare de clădiri în care se desfăşurau zilnic orele de teorie şi laboratoarele. Toate acestea se prezentau într-o stare impecabilă şi erau organizate în aşa fel încât orice elev să se simtă încurajat să înveţe, să inoveze, să se dezvolte.
 

Despre colegi
 
Ce vă amintiţi despre colegii dumneavoastră?
 
Cei 30 de colegi ar fi, cu siguranţă, unul dintre „amănuntele” pe care nu le voi putea uita niciodată.
 
Aveţi fotografii cu clasa/şcoala unde aţi învăţat?
 
Aş minţi dacă aş spune că nu am imortalizat o frântură din momentele minunate scurse în aceşti patru ani.
 
Cine era liderul clasei? Exista un criteriu anume pentru selectarea acestuia?
 
Un lider este, în opinie mea o persoană demnă, cu un caracter puternic. În cazul nostru, acest lider era colega şi prietena mea, Simona Meseşan. A fost aleasă în fruntea clasei prin vot, datorită caracterului ei persuasiv.
 
Aţi organizat şi aţi participat la întâlniri cu colegii în afara şcolii?
 
După cum am mai spus, noi, cei din clasa a  XII-a C, eram mai mult decât colegi. Eram prieteni buni, iar prin aceasta se înţelege că ne plăcea să ne petrecem timpul liber împreună, la un suc, ori la iarba verde. Atmosfera pozitivă şi interesele comune ne ţineau alături.
 
Cum vă petreceaţi timpul liber?
 
În decursul liceului, am cunoscut multe persoane şi am ajuns în şi mai multe locuri. Totuşi, lungile plimbări prin parcul central şi ieşirile în oraş, alături de colegi, au fost obiceiuri frecvente şi care m-au făcut mereu să mă simt bine în oraşul meu.
 
Care a fost cea mai frumoasă întâmplare?
 
De departe, cea mai frumoasă şi, totodată cea mai emoţionantă amintire este aceea de la festivitatea de absolvire, când am reuşit să încununez cu succes patru ani de realizări şi bucurii, reuşind performanţa de a termina ca şefă de promoţie. 
 
Aţi păstrat legătura cu colegii după ce aţi finalizat studiile liceale?
 
O bună parte dintre noi am optat pentru continuarea studiilor în cadrul uneia dintre facultăţile din Cluj-Napoca. Când timpul ne permite, ne face o deosebită plăcere să ne revedem şi să depănăm amintiri din timpul liceului.     
 

Despre profesori
 
Colectivul de profesori a fost un sprijin esenţial în dezvoltarea mea, ca om. Mi-au insuflat dorinţa de cunoaştere, lucru pentru care le voi fi mereu recunoscătoare.
 
Vă amintiţi în mod deosebit de…
 
Poate cel mai bun exemplu în sprijinul afirmaţiei anterioare a fost domnul diriginte, căruia îi port o deosebită stimă şi, admiraţie aparte. El m-a îndrumat către facultatea la care sunt studentă acum şi mi-a deschis, totodată, apetitul pentru matematică.
 
Cine v-a influenţat, în mod special, viaţa?
 
Consider ca viaţa mea, de la copilărie şi până acum a fost un şir lung de întâlniri cu persoane care aduceau câte ceva bun în sufletul meu şi în mintea mea, fiecare cu ce se îndeletnicea.
 
Care era cea mai mare recompensă pe care un profesor putea să o acorde?
 
De departe cel mai mare premiu pe care mi-l puteam închipui era recunoştinţa, urmată de un zâmbet cald, părintesc.
 
Când auziţi cuvântul diriginte, la ce vă gândiţi?
 
La domnul diriginte, care mi-a călăuzit paşii către reuşită şi m-a ajutat să mă formez ca om. Cum aş putea să-l uit?
 
Aţi mai păstrat legătura cu profesorii şi dirigintele după terminarea şcolii?
 
Deşi dorinţa de a continua studiile m-a determinat să părăsesc oraşul în care m-am născut şi am copilărit, am profitat de puţinele vacanţe pe care le-am avut pentru a face o vizită şi a aduce un moment de bucurie celor ce m-au călăuzit.
 

Şcoala
 
Multe discipline de învăţământ şi multe manuale…
 
Întrucât aveam multe materii de specialitate, manualele erau transmise an de an de la o generaţie la alta. Cu toate astea, erau păstrate cu grijă şi date mai departe într-o stare bună.
 
Aveaţi o materie preferată?
 
Deoarece aveam mintea fixată pe ştiinte exacte, matematica a fost mereu prima mea alegere, lucru ce m-a ajutat enorm la examenul de admitere. Probabil că excelenţa, în sine, e o bornă greu de atins, însă pot spune că încercam să mă pregătesc temeinic pentru fiecare test în parte, indiferent de materie.
 
Notele obţinute de dvs. în timpul liceului au fost foarte bune… 
 
Cunoştinţele acumulate în timpul liceului au atras după sine un lung şir de note bune şi foarte bune. Acestea m-au propulsat până la final în fruntea listei, terminând cu media 10.
 
Aţi participat la olimpiade şi alte concursuri şcolare?
 
Am fost mereu atrasă de ideea de competiţie, dacă nu cu alţii, atunci cu mine însămi. Încercam mereu să mă depăşesc, să ajung mai sus, să ştiu mai mult, mai bine.Astfel, am participat la diferite olimpiade şi concursuri şcolare, cel mai important rezultat fiind Premiul I obţinut la Concursul Naţional de Matematică Aplicată ,,Adolf Haimovici”.
 
Puteţi să descrieţi o oră de curs?
 
Orele de curs începeau mereu cu un gând bun din partea profesorilor. Nu simţeam niciodată presiunea notelor sau a testelor neanunţate. Se punea mare accent pe partea de exerciţiu, de aceea tot ce studiam teoretic era urmat de aplicaţii practice pentru fixare. Acest stil a contribuit decesiv la formarea omului care sunt acum. Orele parcă zburau şi ziua se consuma cu mult timp înainte ca discursul profesorilor să devină tern, plictisitor.
 
Aţi chiulit de la şcoală? Ce făceaţi în timpul acela?
 
Nu există elev care să nu fi simţit măcar o dată nevoia de a se furişa pe uşa liceului către banca ce îl aştepta în parc, ori către localul unde mai schimba vreo glumă cu ceilalţi colegi. Totuşi, nu am făcut niciodată un obicei din aceasta „activitate”, însă scăpările sporadice au rămas şi ele bine întipărite în capitolul ce cuprinde viaţa mea de licean.
 
Care erau motivele pe care le invocaţi atunci când nu vă pregăteaţi pentru orele de curs
sau când absentaţi?
 
Nu simţeam nevoia unei scuze, deoarece nu ajungeam în situaţia de a nu îndeplini cerinţele ce se impuneau la diverse ore de curs ori laborator. Volumul de muncă nu era unul absurd, ci exact atât cât e necesar unui elev să rămână în contact cu ceea ce studiază la clasă. Profesorii aveau acest har, de a ne convinge -  fără prea mulă trudă -  că temele nu sunt un rău necesar, ci mai degrabă un mod de a performa, de a deveni tot mai bun.
     

Diverse
 
Cum vă petreceaţi timpul liber?
 
În timpul liber, îmi plăcea să ies cu prietenii la suc, să alerg ori să mă plimb prin parcul central, să fac fotografii şi să citesc noutăţi din lumea hi-tech.
 
Ce făceaţi în pauze?
 
Uneori, pauza era prea scurtă pentru a te relaxa suficient, dar mereu apucai să schimbi două-trei vorbe cu un coleg sau altul, ori să iei o gustare pentru un plus de energie. Dacă vremea ne permitea, aveam - aproape toţi colegii - obiceiul de a ieşi puţin la soare şi la aer curat.
 
Cum a fost la Balul bobocilor, la Balul majoratului, la Banchet?
 
Iată trei repere temporale ce definesc drumul unui licean: începutul timid – marcat de Balul Bobocilor, trecerea la maturitate –Balul majoratului şi finalul „glorios” - Banchetul.
 
Ce ne puteţi spune despre colaborarea dvs. la Revista de Matematică şi Informatică a Colegiului, „MI API”- Revista celor cu minţi…?
 
Mândria de a face parte din marea ,,familie API” mă împingea să cumpăr această revistă. Principalele subiecte abordate erau din domeniul matematicii. Fiind pasionată de această materie, am contribuit şi eu cu un articol la revistă, articol pe care colegii l-au găsit foarte interesant.
 
Organizaţi discoteci, excursii, drumeţii? Unde se organizau acestea?
 
Distracţia era ceva omniprezent în cadrul clasei noastre. Ieşeam aproape toţi colegii în timpul weekend-urilor, în diverse excursii şi drumeţii pe dealurile din apropierea oraşului. Cu ocazia diverselor aniversări sau, când pur şi simplu, statul în casă devenea o povară imposibil de suportat, ne pricepeam să petrecem aşa cum se cuvine. Este de înţeles că nu voi intra în amănunte :))
 
Aţi fost îndrăgostită în timpul liceului…
 
Am fost şi îndrăgostită, sentiment care mi-a completat până la urmă, experienţa de liceu. Una peste alta, amintirea lui, a colegilor, a profesorilor şi a liceului sunt zâmbete care vor trece testul timpului.
 

Pe scurt
 
Învăţătura este pentru mine: „Forţa care, în momentele de ezitare şi de necunoaştere, plăsmuieşte zei, iar, în momentele de platitudine, îi dărâmă”.
 
Talentul şi pasiunea sunt pentru mine: „Motor al evoluţiei.”
 
Motivaţia învăţării este: „Frica de plafonare.”
 
Să ne imaginăm că suntem în anul 2025. Cum crezi vă vei fi? Fericită. Atât!
 
Ce nu ai învăţat în şcoală, dar ai fi dorit? Ştiinţa de a fi obiectiv.



 
Cadar Adelina Cosmina


 Promoţia 2014, Tehnician în activităţi economice

 În prezent sunt studentă la Facultatea de Automatică şi

 Calculatoare de la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca




 
 Ca elev în clasa a VIII-a, la început de drum şi de viaţă, nu eşti în totalitate conştient că alegerile pe care le faci pot să îţi influenţeze considerabil viitorul.  Am ales API cu gândul că e cel mai potrivit loc pentru mine, iar părinţii mei nu au putut decât să mă sprijine în alegerea făcută pentru că, într-adevăr, a fost una dintre cumpenele vieţii şi nu regret deloc această decizie.
 Îmi aduc aminte, cu nostalgie, ca un bătrân de copilăria lui, despre primul an de liceu. Am păşit pe poarta liceului cu speranţă, emoţie şi chiar cu teama că nu voi  reuşi să fac faţă cerinţelor. Dar am realizat, în scurt timp, că viaţa de boboc de la acest liceu poate fi grea, uneori, dar incitantă şi distractivă, de alte ori.
 API m-a ajutat să îmi dezvolt calităţi pe care nu credeam că le am. Ambiţia şi determinarea sunt câteva calităţi pe care le-am dezvoltat datorită cerinţelor profesorilor, dar şi datorită faptului că voiam să reuşesc şi să fiu cel puţin la fel de bună ca şi elevii eminenţi ai acestei şcoli.
 Pentru mine familia API înseamnă sprijin, unitate şi - mai ales - dezvoltare. E un sentiment pe care îl simţi doar dacă ai fost acolo, parte din tot ceea ce înseamnă API.
 Nu doar că îmi amintesc de colegi, dar le şi simt lipsa. Am fost 30, fiecare cu personalităţi diferite, cu vise diferite, dar acolo în acea sală de clasă, împărtăşeam adeseori aceleaşi sentimente şi gânduri. În scurt timp aceşti colegi mi-au devenit prieteni, chiar cei mai buni prieteni. Poate nu am fost o clasă model, - dar cu siguranţă - nu îmi doresc să fi făcut parte din alt colectiv. Şeful clasei noastre, Cristina Puşcaş, a încercat, şi chiar reuşit, să se ocupe de interesele noastre şi să ne organizeze cât de bine putea şi pentru că şi-a asumat aceasta responsabilitate, îi mulţumim. Niciunul dintre noi nu cred că am fi reuşit să ne descurcăm atât de bine ca şi ea.
 Îmi e dor de acele vremuri şi mă bucur totuşi că, deşi nu mai suntem la aceeaşi şcoală, reuşim să ne întâlnim şi să povestim, chiar dacă nu atât de mult pe cât ne-am dori noi.
 

Despre profesori
 
Am avut norocul să fiu îndrumată de unii dintre cei mai buni profesori ai liceului.  Poate am fost uneori supărată pe faptul că aveau prea multe cerinţe, dar îmi dau seama, acum, cât de mult m-a ajutat acest lucru. Uneori, mă consideram defavorizată, dar acum mă gândesc că poate acea notă mai mică mă determina să învăţ mai mult. O notă mai mică la română, un „poţi mai mult” sau un „fii mai atentă data viitoare”, au contat mai mult în dezvoltarea mea decât 10 pe linie. Prin urmare, le mulţumesc din suflet celor care mi-au spus aceste cuvinte! Îmi amintesc cu drag de toţi foştii mei profesori. Dar nu pot să îl uit pe cel care m-a învăţat mai mult decât economie, m-a învăţat că, în viaţa asta, nu există o reţetă pentru succes, ci e nevoie de multă muncă şi ambiţie pentru acest lucru. Mulţumesc, d-le diriginte!
Nu pot să uit profesorul, datorită căruia am ajuns unde sunt acum, şi cui îi datorez - de fapt -  că povestea mea e una de succes. Acesta m-a învăţat să înţeleg matematica şi mi-a deschis multe drumuri.
Nu pot să uit profesoara care m-a ambiţionat mereu să ştiu să răspund la întrebările sale şi nici pe cea datorită căreia am simţit, pentru prima dată gustul unei „naţionale”, îi mulţumesc că a avut încredere în mine şi m-a îndrumat şi îmi pare rău că nu am reuşit să îi urmez sfaturile. Mai sunt mulţi alţii şi îmi cer scuze că nu reuşesc să spun despre toţi.
Viaţa, cred că mi-au influenţat-o, în cea mai mare parte, acei oameni care, în loc să mă menajeze, au cerut mereu mai mult de la mine, pentru că ştiau că pot.
Cea mai mare recompensă primită de la un profesor, pe lângă notă, era admiraţia şi felicitările sale. Pentru mine, faptul că un profesor îmi spunea „bravo” era mai mult decât un premiu. Dirigintele a  fost unul dintre cei pe care vroiam să îi fac mândri de mine. Şi sper că într-o mică măsură, am şi reuşit. În ciuda faptului că timpul nu ne prea permite, am încercat să ţin legătura cu profesorii şi cred că, în parte, am reuşit.
 

Şcoala
 
În prima zi liceu aţi primit manualele…
 
Manualele arătau aşa cum era de aşteptat, adică folosite. Unele mai îngrijite, altele nu, asta depindea de fosta gazdă pe care au avut-o.
 
Aveaţi o materie preferată?
 
Îmi plăceau şi consideram că sunt interesante mai multe materii şi ca orice elev, aveam şi materii care aşteptam să treacă; printre cele preferate, îşi face loc, evident, matematica.
Am încercat să fiu bună la toate materiile, dar am sperat să excelez în matematică.
 
Cum apreciaţi rezultatele dumneavoastră la învăţătură?
 
Consider că au fost bune, în special spre sfârşitul liceului.
 
Aţi participaţi la olimpiade sau concursuri şcolare?
 
Da, am participat şi m-au ajutat foarte mult în dezvoltarea mea. M-au făcut să fiu mai ambiţioasă, mai determinată şi să îmi placă să fiu în top.
 
Puteţi descrie o oră de curs?
 
Diferit, în funcţie de materie şi de profesor. Dar ceea ce aveau în comun era buna comunicare dintre elevi şi profesori.
 
Aţi chiulit de la şcoală?
 
Aceasta e o întrebare capcană :))
 
Care erau motivele pe care le invocaţi atunci când nu vă pregăteaţi pentru orele de curs
sau când absentaţi?
 
Nu se întâmpla. Glumesc! Motive expirate, pe care profesorii le ştiau, dar aveau bunăvoinţa să treacă cu vederea atâta timp cât era un caz izolat.
 

Diverse
 
Cum vă petreceaţi timpul liber?
 
La antrenamente, în perioada în care făceam handbal, ieşind cu prietenii şi făcând activităţi tipice tinerilor.
 
Ce făceaţi în pauze?
 
Nu erau pauze de lungă durată între cursuri.
 
Cum a fost la Balul Bobocilor, la Balul majoratului sau la Banchet?
 
Aceste evenimente au fost memorabile. Am cunoscut lume nouă, am fost pe o scenă, în faţa a sute de oameni, pentru prima dată, cu ocazia Balului Bobocilor, am fost înconjurată de prieteni şi de familie, la majorat, şi m-am simţit frumoasă la banchet. Sunt momente de neuitat!
 
Aveaţi revista şcolii? Care era tematica abordată de aceasta în general?
 
În general, se abordau probleme de informatică şi de matematică, dar mai erau şi rubrici destinate unor elevi care s-au remarcat.
 
Aţi fost îndrăgostită în timpul liceului?
 
Am fost îndrăgostită, din timpul liceului, şi mai sunt şi acum. Pot să spun că datorită „liceului API”, ne-am cunoscut şi el e în spatele motivelor invocate la întrebarea de mai sus.
 
Definiţi învăţătura în câteva cuvinte: „De nelipsit. Cartea de vizită în viaţă.”
 
Motivaţia ta în a învăţa: „Dorinţa de progres şi o stare materială bună.”
 
Planuri de viitor. Să presupunem că suntem în anul 2025:

„2025...adică peste 10 ani....angajată la o mare firmă de IT, independentă din punct de vedere financiar, soţie şi mamă.”
 
Ce nu ai învăţat în şcoală, dar ai fi dorit? Mai multă informatică…
 
Deviza mea: „Failure is part of the game i’ve never accepted” (eşecul e o parte a jocului pe care nu o s-o accept niciodată).






Anca Avram: ”Aici am învățat totul, am cunoscut satisfacția învățării, am descoperit viața și, ceea ce mi se pare cel mai important, am cunoscut oameni deosebiți fără de care nu aș fi ceea ce sunt. Imaginea profesorilor mei dragi și acea legătură deosebită care s-a stabilit între noi m-au urmărit de-a lungul anilor…” (absolventă 1996, prima promoție a profilului servicii, profesoară de limba și literatura română al colegiului API)
 
Vasile Bulgărean: ”Aveam să descopăr aici modele vii de oameni, de dascăli care - cu răbdare și devotament, multă muncă și dăruire sufletească - m-au ajutat să-mi cultiv rațiunea, să-mi educ gustul pentru adevăr și cunoaștere, pentru cinste și omenie și să devin la rândul meu, om și dascăl. (absolvent 1986, fost profesor de matematică la API, director al Colegiului Național ”Silvana” Zalău)
 
Radu Căpîlnașiu: ”Mă adresez ție, prietene licean, și-ți spun că faci parte din această mare familie a celor care au tentat orizonturile cunoașterii în cadrul acestui liceu.” (absolvent 1981, inginer, primar al municipiului Zalău )
 
Raul Chiș: ” Dar - ACASĂ - are, în cazul nostru, multe alte semnificații. ACASĂ sunt CEILALȚI. Când mă gândesc la liceu, primul flashback nu îmi readuce în memorie ziduri, ci oameni. Sunt colegii cu care am învățat pe sărite, despre roți zimțate și Nietzsche, despre Nechita și ecuații de gradul doi…. Sunt Profesorii-Oameni pe care am învățat […]să-i înțeleg și să-i iubesc așa cum au fost și sunt.” (absolvent, ziarist)
 
Emanoil Gârdan: ” […] desigur sunt mulți oameni minunați…care fac parte din acel colectiv deosebit de profesori care, în cei patru ani de liceu, au contribuit din plin la formarea mea ca OM, soț, părinte, coleg de muncă sau partener de afaceri.” (absolvent, economist )
 
Ioan Mada: ”Ei, dascălii-sfetnici ne-au spus că NOI SUNTEM PROMISIUNEA BINELUI! Și am învățat să nu ne lăsăm târâți în dușmănie! Ei, dascălii-sfetnici, ne-au spus că NOI SUNTEM LUMINA OCHILOR LOR! Și am învățat să nu-i abandonăm în întunericul uitării! În ÎMPĂRĂȚIA ȘCOALĂ nu a curs lapte și miere! Am primit în schimb lumina experienței, exemple și cuvinte bune, educație și iubire, îndrumarea de a fi noi.” ( absolvent al primei promoții de liceu, 1978, preot protopop )
 
Alexandru Mureșan :”Eram derutat de agitația din curtea școlii unde cei 2.500 de elevi, însoțiți de cei dragi se pregăteau pentru marea sărbătoare-deschiderea unui nou an școlar (era  toamna anului 1978)…” ( absolvent 1983, în prezent profesor de informatică la API )
 
Călin Cornel Pop: ” Întotdeauna un loc prielnic, am numit aici liceul (API) înzestrat cu oameni desăvârșiți  și anume: magiștri, profesori, maiștri, pedagogi. Nu vor putea crea decât medii constructive propice cărții, studiului sau, într-un cuvânt devenirii umane. ” (absolvent 1986, lector universitar dr.)
 
Sandu Pop: ”Liceul meu […] locul unde dascălii înțelegeau și înțeleg problemele grave și durerile elevului, locul unde elevul este perceput ca om, avându-se grijă de știința neștiută și de conștiința lui […], locul unde zâmbetul și buna dispoziție sunt la ele acasă […] și unde am învățat să respect și cât de bine este să fii respectat.” (absolvent 1991, actor)
 
Iuliana Tăut: ”Amintirea anilor de liceu ocupă - în sufletul meu și sufletele foștilor mei colegi - un loc deosebit, atât pentru că este vârsta speranței și a încrederii, primăvara vieții, dar și datorită unor oameni deosebiți care ne-au fost profesori. Ei au fost, în același timp și ”grădinari” ai minților și ai inimilor noastre, sădind în noi semințele ambiției și ale dorinței de cunoaștere…”(absolvent 1997)  
 
Bogdan Ibănescu: ”Adevărata educație primită în anii de liceu constă în experiența colectivă, adunată de-a lungul acestor ani prin observarea și analizarea implicării și a interacțiunii cu acest mediu educativ. Educația primită prin intermediul doamnelor și al domnilor pe care am avut privilegiul să îi numesc profesori, de-a lungul celor 4 ani de studiu la Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian”, este și va fi întotdeauna una dintre cele mai benefice valori acumulate la început de formare ca individ într-o societate.” (absolvent 2005, a studiat informatica la Universitațea din Aberdeen, Scoția)
 
Ioan Eugen Popițiu: ”Anii de liceu, au fost anii care m-au pregătit pentru facultatea la care ulterior am aplicat…Te simți neînțeles, vrei să ieși în evidență, dar, cu ajutorul profesorilor care m-au susținut, am reușit ca toată această energie să o canalizez înspre activități pozitive pentru mine.” (absolvent 2001, a studiat științele politice la Universitațea din Bologna, Italia)
 
Andreea Moigrădan : ” […] am învățat să fiu mai puternică, să demonstrez că pot și cred că acest fapt se datorează domnilor profesori de la clasă, care – uneori - erau mai duri, dar într-un sens bun.” ( absolvent 2011 )
 
Ioana Butiri: ” Pentru mine, API a fost locul în care eu puteam fi un spirit liber și nu mă simțeam constrânsă de nimic. Am fost înțeleasă, descoperită și chiar îndrăgită (sau cel puțin așa îmi place mie să cred).” (absolvent 2011, student la Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Cluj)
 
Andreea Chiș: ”Dascălii mi-au dat curaj să cred în mine, mi-au întărit ideea că visul meu este important și că merită să investesc timp și energie pentru a-l realiza. Am primit laude și încurajări, care m-au împins spre provocări mai mari.” (absolvent 2011)
 
Ioana Sumurducan: ”Mi-e dor, tare și constant, de tot ceea ce a fost API... Pentru mine, a fost o poveste, a fost învățare, a fost experiment. Am greșit, dar am fost lăsată să învăț din greșeli. De aceea rămân recunoscătoare oamenilor acestora minunați care ne-au îndrumat.” (absolvent 2003, British Council, Cluj )
 
Bill Gates despre ce NU se învață în școală!

  • Viața nu e dreaptă ! Obișnuiește-te cu ideea!
  • Lumii prea puțin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se așteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulțumit de tine însuți!
  • Nu vei câștiga  60.000$  pe an de îndată ce părăsești băncile școlii. Nu vei fi vicepreședintele vreunei companii cu telefon în mașină, decât atunci când vei fi muncit pentru acestea!
  • Dacă crezi ca profesorul tău este sever, stai să vezi când o să ai un șef!
  • A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o alta denumire pentru asta: o numeau șansă!
  • Dacă o dai în bară, nu e vina părinților tăi, așa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greșelile tale, ci învață din ele!
  • Înainte de a te fi născut, părinții tăi nu erau atât de plicticoși ca acum. Au ajuns așa din cauză că trebuie să-ți plătească cheltuielile, să-ți spele hainele și să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Așa că, înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziții generației părinților tăi, încearcă să-ți despăduchezi propriul dulap!
  • Poate că școala ta a scăpat de învingători și de învinși, însă viața NU. În unele școli s-au abolit corigențele și elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viața reală!
  • Viața nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere și pe foarte puțini angajatori îi interesează să te ajute să “te găsești”. Faci asta în timpul liber!
  • Ce vezi la televizor NU e viața reală. În viața reală, oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele și să meargă la serviciu.
  • Fiți amabili cu tocilarii! Există șansa ca în viitor să lucrați pentru vreunul dintre ei.