»
Despre noi » Patronul spiritual

Patronul Spiritual - Colegiul Tehnic Alesandru Papiu Ilarian Zalau - Liceul API Zalau

imgAlesandru Papiu-Ilarian

(n. 27 sept./9 oct. 1827, Bezded, Comitatul Solnocul Interior, azi în judeţul Sălaj – 11/23 octombrie 1877, Sibiu)
 
A fost  jurist, istoric, lingvist, om politic, unul dintre  principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, membru titular al Academiei Române.
 
Tatăl său, preotul greco-catolic Ioan Pop, era originar din Budiu de Câmpie (azi, Papiu Ilarian, judeţul Mureş), însă - la data naşterii lui Alesandru - activa ca preot în Sălaj. Ulterior, a primit parohia greco-catolică Budiu de Câmpie, astfel încât întreaga familie s-a stabilit în această comună, în apropiere de Târgu Mureş.
 
Studiile primare le-a făcut în  Budiu, iar cele secundare, la Gimnaziul Catolic din Târgu Mureş (în clădirea respectivă funcţionează în prezent Liceul „Unirea”). În anul şcolar 1843-1844, a învăţat la liceul din Blaj, unde l-a avut ca profesor printre alţii pe Simion Bărnuţiu. Ulterior, s-a mutat la Liceul Academic Piarist din Cluj, pe care l-a absolvit în anul 1847, fiind promovat absolvent al „cursurilor de drepturi”. În timpul studenţiei de la Cluj a înfiinţat împreună cu Nicolae Popea prima revistă românească studenţească , ,,Zorile pentru minte și inimă” (în manuscris).
 
Al. Papiu Ilarian a fost unul dintre organizatorii şi conducătorii Revoluţiei Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Naţională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 şi la cea din mai 1848. Între lunile  iulie şi august ale aceluiași an, a fost comisar de propagandă în judeţul Dâmboviţa. După o scurtă perioadă, în care a deținut funcția de inspector al şcolilor din cercul Blaj, Papiu pleacă la Viena, unde, pâna în 1852, urmează cursuri juridice universitare. Intre 1852 si 1854 îşi continuă studiile la Universitatea din Padova şi obţine titlul de doctor în drept (1854). Între 1855 și 1858, Papiu ocupa o catedră la Facultatea Juridică din Iași, unde preda dreptul uman, dreptul penal şi inaugurează Cursul de „Statistică generală a Europei”. În 1862, el va fi numit procuror de secţie la Curtea de Casaţie din Bucureşti.
 
Papiu a fost primul român transilvănean care a intrat într-un guvern  la Bucureşti și, de asemenea, primul preşedinte al Societăţii ,,Transilvania”. Ca membru al Academiei Române, a fost primul care a rostit un discurs de receptie. Fiind membru al Baroului de Avocaţi din Bucureşti a pledat în numeroase procese. Dintre acestea, răsunător în epocă a fost cel din 1873, când a susținut cauza lucrătorilor bivolari din Giurgiu.
 
A murit la data de 11/23 octombrie 1877, în ajunul dobândirii independenţei, şi a fost  înmormântat în cimitirul bisericii Turnişor, Sibiu. 
 
Bibliografie
Iosif Pervain şi Ioan Chindriş, Corespondenţa lui Alexandru Papiu Ilarian, I-II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972. 
Ioan Chindriş, Ideologia revoluţionară a lui Alexandru Papiu Ilarian, Editura Politică, Bucureşti, 1983; ed. a 2-a, Editura România Press, Bucureşti, 2002. 
Ioan Chindriş, Alexandru Papiu Ilarian. O biografie a ideilor politice, în vol.Transilvanica, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2003, p. 7-34. 
Ioan Chindriş, Alexandru Papiu Ilarian şi Academia Română, în vol. Transilvanica, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2003, p.123-158. 
Ioan Chindriş, Alexandru Papiu Ilarian şi imaginea romantică a Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, în vol.Transilvanica, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2003, p.435-440. 
Ioan Chindriş, Alexandru Papiu Ilarian. Un imn de la 1848,în vol.Transilvanica, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2003, p.822-826
 
 
img