Prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 Ianuarie 1859, domn al Moldovei şi la 24 Ianuarie 1859, domn al Ţării Româneşti, s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române. Este atins astfel unul din obiectivele revoluţiei române de la 1848 şi totodată un pas important în constituirea României moderne.
Unirea Moldovei cu Țara Românească a fost posibilă datorită unui context internațional favorabil (Războiul Crimeei din anii 1853-1856, Congresul de la Paris din 1856) și datorită demersurilor făcute de emigrația română pe lângă reprezentanții marilor puteri europene.
Marile puteri au propus prin Convenția adoptată la Paris în anul 1858 o unire formală a celor două Principate, cu doi domni, două guverne și două adunări legislative. Românii au ocolit aceste prevederi și au ales un singur domnitor pentru ambele țări, este ceea ce s-a numit „politica faptului împlinit”.
Unirea deplină a fost rezultatul unui amplu demers diplomatic, făcut de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza în primii ani de domnie, reușind la 24 Ianuarie 1862 să mute capitala țării la București, să unifice cele două adunări legislative și să formeze primul guvern unic în frunte cu Barbu Catargiu.
În acea zi de 24 Ianuarie 1859 s-a mai adăugat o filă memorabilă în Cartea de istorie a poporului nostru.
La mulţi ani, tuturor românilor!
A consemnat, prof. Gheorghe Bancea
Credit foto: Z&M Matyas
Pentru mai multe imagini accesați pagina de facebook
Pentru alte activităţi desfăşurate la API accesaţi link-ul Activităţi/Evenimente.