Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” s-a alăturat joi, 1 februarie 2018, evenimentului global „Ziua Internaţională a Cititului Împreună” (ZICI), printr-o activitate inedită - „Ce ZICI? Citim împreună?” - al cărei obiectiv a fost promovarea lecturii în rândul elevilor, sensibilizarea acestora în legătură cu valenţele formative ale cititului. Aflată la a doua ediţie, la nivel naţional, ZICI România este parte a unui eveniment global organizat de către LitWorld și marcat, anual, de milioane de oameni în peste 100 de ţări. Activitatea, la nivelul instituției, a fost coordonată de profesorii Anca Făgăraşi şi Mirel Matyas și realizată cu sprijinul Catedrei de limba și literatura română.
Într-un interval de 10 minute, între orele 10,00-10,10, peste 300 de elevi şi profesori au citit împreună textul unui scriitor român contemporan de succes. Este vorba despre Mircea Cărtărescu, profesor la Universitatea din Bucureşti, iar fragmentul ales a fost „A patra inimă” din volumul „Care-i faza cu cititul?”. Iată doar un pasaj care sintetizează ideea centrală a întregului fragment: ”O diferență uriaşă există între aripile cărții şi aripa filmului sau a fotografiei: privind un film, vezi imagini străine şi la fel pentru toți privitorii. Citind o carte, priveşti în tine însuți. Nimeni, niciodată, n-o să citească scrierile citite de tine. Zece oameni care citesc aceeaşi carte citesc de fapt zece cărți diferite”.
Întotdeauna, în cadrul unor astfel de activităţi inedite, elevii reușesc să ne surprindă într-un mod foarte plăcut, fiind vizibil mai implicaţi şi mai receptivi. Probabil, 10 minute au însemnat cât o oră întreagă sau chiar mai mult, atâta timp cât am regăsit, cu emoţie, afirmaţii de genul: „Atunci când citesc, încep să descopăr o lume neștiută în care trăiesc emoţii puternice.”; „Textul citit este extreme de profund și m-a făcut să îmi dau seama cât de mult am pierdut renunţând, în ultimul timp, la citit. Cu siguranţă, am făcut o greșeală uitându-mă la unele filme realizate după diferite cărţi, în loc să citesc. Am de recuperat.”; Fragmentul lui Cărtărescu mi-a transmis multă bucurie, dar mi-a dat și un sentiment de dezamăgire faţă de propria persoană, întrucât, spre rușinea mea, nu am mai simţit de mult timp această plăcere şi poftă pentru lectură.”; „Azi, după ce am citit împreună acest fragment, m-a cuprins o dragoste şi o bucurie de a citi. Trebuie să citesc mai mult!”; „Citind, evadăm din lumea anostă care ne înconjoară.”
Dacă eşti dascăl, astfel de cuvinte îţi dau credinţa că faci bine ceea ce ai ales să faci din pasiune (sau, cel puţin, încerci). Cu siguranţă, vom repeta această frumoasă experienţă de lectură!
„Cărțile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călări pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaş. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de ființe care nu ni se arată decât în vise. Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca să le desluşim.
Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm. Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şi melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi atunci înțelegem că zborul, chiar dacă ne duce în lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine. Cărțile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a țestei noastre. Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe. Desluşind runele ciudate de pe aripile ce lopătează leneş, înțelegi că ele vorbesc despre oraşe de cristal şi subterane pline de monştri, şi regine misterioase şi secole îngropate în uitare, numai şi numai pentru că toate aceste minuni, miraculoase sau înfricoşătoare, se află deja în tine. Se aflau acolo înainte să-ți începi călătoria. Citind şi zburând, ceea ce e unul şi acelaşi lucru, nu faci decât să desenezi harta magică a propriului tău suflet. Ai ştiut că eşti atât de complicat? Ai fi bănuit că trăiesc atât de multe lumi în tine? […]
Filmele sunt şi ele fluturi, ca şi fotografiile sau jocurile pe computer, care te atrag atât de mult. Dar sunt fluturi cu o singură aripă. Mai eficiente şi mai directe, dar nu atât de fabuloase. Orice copil ar prefera să zboare pe un fluture uriaş, cu aripile colorate carnavelesc, decât cu deltaplanul. […] O diferență uriaşă există între aripile cărții şi aripa filmului sau a fotografiei: privind un film, vezi imagini străine şi la fel pentru toți privitorii. Citind o carte, priveşti în tine însuți. Nimeni, niciodată, n-o să citească scrierile citite de tine. Zece oameni care citesc aceeaşi carte citesc de fapt zece cărți diferite”.
A consemnat prof. Anca Făgăraşi
Foto: prof. Mirel Matyas
Pentru mai multe imagini accesaţi pagina de facebook.
Pentru alte activităţi desfăşurate la API accesaţi link-ul Activităţi/Evenimente.